Scroafa ge-a fata
Să va spun șe s-o-ntâmplat
Într-o jioi sara în sat:
Numa șe-o fost soarili s-apună,
Maido vigerat ge lună
Șî aud gin coșină șeva,
Era scroafa ge-a fata.
Strâgai muierea să vină
Să bagam scroafa în cuină
C-anunțasă la televizori
Că noapcea îi frig ge mori,
Da’ muierea măi spariata
O chemat veterinariu-ndată
Ca or dat măi nou vo leje
Pe care lumea n-o înțaleje:
Orișe scroafă care faă
Trăbă să fie asistată
Ge doftori calificat
La moșît șî la fatat,
Care să fi fost la facultace
Șî să aibă niscai acce
Care vin ge la Județ la iei,
Să-i numeasca pe purșei
Șî să aibă toț țâdulă
Iscalită șî ștampilă
Că să-i poț vinge cu acce
Șî certificat ge sanatace
La patroni șî șăfi ge-i mari
Pe euro șî pe dolari.
Să lasam lejea cui vre,
Să revin la scroafa me...
Imediat doftoru-o venit
Că să-i țână ge urât
La purceaua me pân fatâ
Cum țânu șî altă dată,
Că nu pot numi altfel,
Stăcu scroafa lânga el
Șî când iesă vun purșel
Îl trășe în carnețăl.
Șe do școală să măi fie
Pentru a lui meserie
Că si buna ar fi șciut,
Baș că liceu n-o facut,
Să tracă acolo pe foi
Câcea nume la purșei!