Sfat
La noi în Banat, după pustă, cătră munce
Iestă obișeiri șî tradițtii mulce.
Unili-s măi noi, adusî ge-occidentali,
Iar alcili să trag gin dași șî romani.
Ăi bătrâni sciu rânduiala lor
Șî le-o spun nepoțâlor
Toț cam țân acasă vași șî oi,
Cai, găini, porși sau boi.
Calu nu-l fata muma-sa, iapa, cal,
Măi năince, când îi mic, îi armăsar
Șî dacă-l vrei cal făcut
Musain iel trăbă scopit,
Să-i tai fuduliili jios
Că să portă măi frumos,
Îi piere năravu iepilor
Șî-i trășe ge pofta lor.
Șî cu vieru fași la fel
Când îi mare sau când îi purșel.
Ășcea-s lucruri șe poace le sciț,
Altășe tră s-auzâț
Fuduliili nu să lapădă nișicum
Că îi lucru ăl măi bun,
Așa șieva s-ai pe masă,
Mâncare ge-mpărăceasă
Ăi care-or gustat numa o dată
Jioară c-ar mânca viața toată
Ș-alțî dau cuvântu ge onoare
Că pentru fudulii pot s-omoare
O zâs un moș cătră mine
Ascultă copile bine,
Ie amince la povață
Cum moșu ce-nvață
Fuduliili îs pe placu la muieri
Cât îs la locu lor, șî pentru boieri
Când îs în ciganie, cu piperi.
Ge-aia moșu ce învață
Cât vei fi tu în viață
Fi boieri șî mâncă fudulii,
Fi barbat șî cu muierili!